Hmmm pai nu am mai scris la jurnal de cateva luni ... De intamplat s-au intamplat extrem de muuuuuulte

triste... foarte triste... sfasietor de triste... (Adi, Denis , Bia-voi stiti)

. Dar pe langa toate mici infernurile prin care am trecut gradul de maturitate pe care l-am dobandit e printre putinele castiguri pe care le pot enumera in schimbul durerii...
Nu pot spune stop joc oricat de mult mi-as dorii

nu pot sa renuntz la lupta chiar dak simt k sunt la capatul puterilor ... vreau sa mai joc sah cu sortii vrea sa mai fiu un sah pentru o vreme ... nush cat de lunga , dar inca mai vreau... " Ce nu te ucide te face mai puternic" ei bine in ultimele lui am fost de 2 ori pe jumatate moarta , nu doar psihic ci si fizic, sa nu mai pun la socoteala de cate ori am dormit inconstienta zile intregi doar k sa nu mai simt nimic dupa ce nu am dormit aproape o saptamana si nu am mancat nimic vreo doua ( dar astea sunt nimicuri)... asa k normal acum ar trebui sa ma simt cea mai puternica din lume nu? Nup nu ma simt asa deloc, si sunt satula pana peste cap sa zambesc fals doar k sa fac pe plac celor din jur

Daca in lunile astea nu am invatat actorie de prima clasa nush cand as putea sa invatz

Incerc sa imi ocup timpul pana la extenuare k sa uit de ce se intampla de fapt si apoi suna telefonul si ma trezesc la realitate si ma doare sa raspund si ma pufneste plansul si cand raspund spun k imi suflam nasul si k sunt racita ( ceea ce chiar sunt - la naiba doar eu ma racesc vara

( ) , dar oricat m-as distra , oriunde m-as duce ink ma doare... si chiar dak vreau sa merg la mare nush dak o sa pot... pentru ca acolo ar fii totul atat de pustiu... si de sfasietor... incat nu stiu daca as mai pleca de acolo... Vreau sa continui sa lucrez la proiectele la care am inceput sa scriu si le-am abandonat pur si simplu si m-am dedicat lui L.
Am prea multe de spus ca sa tac... am prea multe de scris ca sa deschid ochii multora...Nu stiu ce sa mai spun pentru k deja incepe sa doara si de fiecare data cand incep sa scriu imi amintesc si retraiesc multe lucruri... si sunt socata ca eu cea care nu era impresionata de nimic... acum plange cand citeste o poezie... Mi-am pierdut egoismul... ceva atat de autoprotector... mi-am pierdut scutul si acum incerc din cioburi sa il creez la loc... am devenit extrem de sensibila si brusc devin cruda , nemiloasa, plina de ura... Poate pare ciudat , de fapt chiar este, dar nu inteleg multe din lucrurile care mi se intampla ... Eu care inainte imi explicam totul acum sunt socata ...
Mi s-a sters orice expresie de pe fatza si asta nu cred ca e bine... Ma uit la camera goala si chiar dak stiu k sunt atat de multi oameni pe lume ma simt singura fara L. Azi ne priveam doar pe mess si nu tastam nimic ne uitam unul la altul k doi retardati si oftam ascultand muzica... Nush ce imi doresc acum sa ne impacam sau nu , pentru ca nu stiu ce m-ar durea mai tare... absenta ...sau ...cum ne e acum... stim unul de altul ... nu ne mai certam... si totusi privirile noastre nu mint... stiu k trebuie sa am rabdare ... orice e posibil in jocul cu sortii ...asta mi-a fost demonstrat de nenumarate ori... doar k mi-e dor...
Namaste lumii intregi si mai cugetati din cand in cand
